Una dintre ctitoriile mărețe ale lui
Nicolae Ceauşescu este o hidrocentrală secretă, construită sub Munţii Apuseni.
Hidrocentrala de la Mărişel este cea de-a doua ca mărime de pe râurile de
interior din România şi are o putere capabilă să susţină alimentarea cu energie
electrică pentru fabricile din Transilvania, care ar fi fost implicate într-un
ipotetic război, de care se temea dictatorul comunist. Centrala electrică este
adăpostită într-o peşteră artificială, scobită în inima de stâncă a munţilor. Pentru
că poate să reziste chiar şi celui mai crunt bombardament aerian, centrala de
la Mărişel a fost declarată obiectiv strategic, iar accesul publicului este
interzis. Pentru prima dată în ultimele decenii, jurnaliştii României Libere au
primit acceptul autorităţilor de a fotografia interiorul hidrocentralei şi de a
sta de vorbă cu angajaţii acesteia.
Hidrocentrala de la Mărişel este ascunsă sub un munte
înverzit. Pe marginea drumului care duce către pârtia de schi din staţiunea
clujeană se află câteva transformatoare de energie electrică şi o poartă bine
zăvorâtă, care seamănă ca aspect cu intrarea într-o mină. Poarta este suficient
de mare pentru a permite intrarea unei dubiţe, dar suficient de discretă pentru
a nu atrage atenţia turiştilor care merg către staţiunea Mărişel.
Lacul Beliș-Fântânele
Lacul Beliș-Fântânele
Centrala electrică subterană este capabilă se genereze o
putere de 220 de megawaţi cu ajutorul a trei grupuri de câte 73,5 megawaţi.
Cantitatea de energie electrică produsă de hidrocentrala săpată în munte ar fi
suficientă pentru a aproviziona, în acelaşi timp, 10 combinate siderurgice,
precum cel de la Câmpia Turzii. Sau, altfel spus, cu energia electrică produsă
la Mărişel ar putea fi iluminate fără probleme toate oraşele din Transilvania
de Nord. Centrala de la Mărişel foloseşte apa acumulată în lacul de la Beliş.
Printr-un canal subteran, scobit în stâncă, apa ajunge la turbine. Aici,
cavitatea care adăposteşte centrala electrică este la fel de înaltă ca un bloc
cu 10 etaje. Accesul în centrala electrică este foarte dificil. Vizitatorii,
care trec de poarta păzită de la poalele muntelui, trebuie să străbată un tunel
lung de un kilometru. De obicei, acest tunel este străbătut cu maşinile admise
de conducerea hidrocentralei. Cei care nu sunt angajaţi ai hidrocentralei
trebuie să primească o aprobare specială pentru a putea fi primiţi în centrala
de la Mărişel.
Hidrocentrala de la Mărişel a fost
amenajată acum 38 de ani (1970-1977), de către ingineri români, la cererea lui Nicolae
Ceauşescu. El vroia să aibă o centrală electrică subterană, capabilă să
aprovizioneze cu energie electrică uzinele siderurgice din Transilvania. În
eventualitatea unui război, aceste combinate siderurgice ar fi urmat să se
transforme rapid în uzine de armament. Tocmai pentru a păstra secretul, în
amenajarea centralei de la Mărişel au fost implicaţi doar ingineri români.
Toate materialele şi utilajele folosite la amenajarea hidrocentralei au fost,
de asemenea, produse în România. In dorinţa sa de a impulsiona lucrările,
Nicolae Ceauşescu a inspectat personal, de câteva ori, şantierul din Munţii
Apuseni.
Procedurile sunt greoaie tocmai pentru că
hidrocentrala subterană are statutul de obiectiv strategic. Obiectivul este
absolut impresionant. Dincolo de costurile enorme, centrala este de două ori
importantă pentru Transilvania. Prima dată pentru că produce o cantitate imensă
de energie nepoluantă, iar în al doilea rând pentru că centrala a fost
amenajată exclusiv cu ingineri şi muncitori români şi doar cu materiale şi
utilaje produse în România.
La 34 de ani de la răsturnarea de la
putere a lui Nicolae Ceauşescu, fosta perlă a sistemului energetic comunist,
centrala de la Mărişel, produce energie electrică livrată pe piaţa comună
europeană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu